Cele opt stagii in yoga, in conformitate cu Yoga Sutras ale inteleptului Patanjali
- Yama (restrictii): AHIMSA-non-violenta, SATYA-abtinerea de la rostirea minciunii, ASTEYA-non furtul, BRAHMACHARYA-continenta sexuala, APARIGRAHA-non acumularea
- Niyama (indemnuri): SAUCHA-puritatea, SANTOSHA-multumirea de sine, TAPAS-austeritatea, SVADHYAYA-studiul individual, ISHVARAPRANIDHANA-adorarea Divinului
- Asana, sau posturi corporale
- Pranayama, sau tehnici de respiratie
- Pratyahara, sau retragerea simturilor catre interiorul fiinitei noastre
- Dharana, sau concentrarea mentala
- Dhyana, sau meditatia
- Samadhi, cel mai inalt deziderat al practicantului yoga, obtinerea extazului spiritual
Pe scurt, iata detaliile acestor opt etape in yoga, sistematizate de inteleptul Patanjali in ale sale Yoga Sutras.
YAMA: reprezinta reguli de comportament social, in relatiile cu cei din jur si cu tine insuti, fiind principii morale de urmat. Aceste cinci yamas sunt:
- Nonviolenta (ahimsa) este regula prin care yoghinul este indemnat sa nu faca rau nici unei creature prin gand sau fapta.
- Adevarul si onestitatea (satya) se refera la rostirea adevarului intotdeauna.
- Nonfurtul (asteya) indeamna la abtinerea de a nu fura nimic, fie ca este vorba de un lucru material sau imaterial.
- Continenta sexuala (brahmacharya) se refera la lipsa pierderii energiei sexuale. Aceasta nu inseamna celibat ci evitarea pierderii controlului sexual, al piederii energiei sexuale, fara rost
- Nonposesivitatea sau nonacumularea (aparigraha), ce reprezinta eliberarea de lacomie, de colectare inutile a lucrurilor, ceea ce adduce simplitatea vietii de zi cu zi.
NIYAMA: reprezinta disciplina interioara si responsabilitatea, felul in care trebuie sa ne tratam pe noi insine, reprezentand cinci reguli de urmat. Acestea sunt:
- Puritatea (shauca) se obtine prin practicarea celor cinci yamas, ce ajuta la indepartarea impuritatilor de natura fizica si psihca. Se recomanda pastrarea corpului fizic, a imbracamintii si a loculuintei intr-o stare de curatenie deplina; pe aceeasi linie se recomanda hrana proaspata si sanatoasa. Nu intamplator se recomanda sa se trateze corpul ca pe un templu al lui Dumnezeu.
- Multumirea (santosha); cultivarea multumirii si a linistii se recomanda ca fiind premergatoare obtinerii starii de fericire si multumire pentru ceea ce avem si ceea ce suntem. Este esential sa se caute fericirea momentului, asumarea responsabilitatii pentru ceea ce suntem in acest moment si alegerea constienta de “crestere” de acolo de unde ne aflam.
- Austeritatea (tapas) este esentiala pentru disciplinarea corpului, a vorbirii si a mintii. Scopul dezvoltarii autodisciplinei nu este de a devein ascetic, ci de a controla si directiona corpul si mintea catre scopuri inalte, spirituale.
- Studiul textelor spirituale (svadhyaya) are rolul impulsionarii permanente, al inspiratiei si invataturii sistematice, ce conduce catre cunoasterea cea mai inalta. Marele yoghin Iyengar spunea ca omul incepe a realiza faptul ca toata creatia indeamna mai curand catre bhakti (adoratie) decat catre bhoga (placere), ca intreaga creatie este divina, ca aceasta forta divina este mereu cu noi, iar energia care anima aceasta creatie, anima si fiinta umana.
- A trai constient de existenta Divinului (ishvara-pranidhana) indeamna sa fim devotati, daruiti lui Dumnezeu, in forma pe care o alegem, fie ca este vorba de Dumnezeu-Isus, Buddha, sau alta forma.
ASANA: Patanjali subliniaza importanta practicarii posturilor corporale, intrucat un corp obisnuit sa ramana nemiscat pe lungi perioade de timp, intr-o stare de contemplare, ofera posibilitatea meditatiilor reusite. Exista un raport direct intre linistea mintii si capacitatea de a mentine coprul imobil, fara tensiuni. Patanjali spune „asana este menita sa elibereze coprul si mintea de tensiuni si agitatie, oferind posibilitatea de a medita la Infinit.”
PRANAYAMA: Prana reprezinta forta vietii, sau energia ce exista si anima totul si curge prin fiecare din noi prin intermediul respiratiei, Pranayama reprezentand controlul respiratiei. Miscarile de baza in pranayama sunt: inspirul, retentia suflului si expirul. Marele yoghin Iyengar spune ca „viata yoghinului nu se masoara prin zilele care le traieste acesta, ci prin numarul de respiratii. Practicarea pranayamei purifica si elimina distragerea mintii, facand-o apta pentru concentrare si meditatie”.
PRATYAHARA: se traduce prin retragerea simturilor ce are loc in mod natural in timpul meditatiilor, practicii pranayama si a posturilor corporale-asana, de fiecare data cand atentia se focalizeaza catre interior. Maestria in pratyahara se obtine atunci cand prin focalizare intensa se ajunge la capacitatea de a nu mai auzi bazaitul unui tantar in urechea practicantului, nu se mai simte mirosul din jur, sau altceva de acest gen.
DHARANA: „Concentrarea perfecta reprezinta focalizarea atentiei intr-un singur punct” spune Patanjali. Scopul concentrarii este acela de a linisti mintea si de a indeparta delicat toate gandurile secundare prin fixarea mintii asupra unor obiecte cum ar fi lumina unei lumanari, o floare sau o mantra. In dharana, concentrarea mintii se face fara efort, iar cheia de verificare este aceea ca scurgerea timpului nu mai are acelasi sens.
DHYANA: meditatia neintrerupta fara un obiect exterior se numeste dhyana. Concentrarea mintii, dharana, conduce catre o stare de meditatie. Scopul meditatiei nu este acela de a deveni inconstient, ci de a trezi starea superioara de constiinta, de unire a omului cu intregul Univers. Cum se poate diferentia concentrarea de meditatie? In timp ce concentrarea mintii se indreapta catre un suport, un punct exterior sau interior, meditatia inseamna a deveni una cu obiectul asupra caruia te concentrezi, a-l percepe cu toate simturile, a fi una cu acel obiect.
SAMADHI: cel mai inalt scop al practicii yoga este acela de a obtine extazul, supraconstiinta, in care yoghinul devine una cu Universul. Deloc intamplator, pe frontispiciul templului de la Delphi este scris: “cunoaste-te pe tine si apoi vei cunoaste tot Universul”.
Toate aceste opt stagii decurg una din cealalta, ultimele trei nefiind posibile fara practicarea primelor cinci, ajutand yoghinul sa atinga cele mai inalte trepte in spiritualitate. Iluminarea si extazul divin sunt permanente, “cadouri” pe care fiinta umana le pastreaza pentru totdeauna in comoara sufletului si a vietii sale.
