Telefon:     0754-242 868
Studio: str. Emanoil Porumbaru, nr. 23, sector 1, Bucuresti
email: info@purna.ro
Open/Close Menu Adresa studio: Emanoil Porumbaru, nr. 23, sect. 1, Bucuresti
14211982_1137680222959651_6235737979341931026_n

Apropierea de Dalai Lama si cate ceva din invataturi; mai multe despre tibetanii fascinanti

Cu toata legitimatia mea de presa si cererile depuse in avans, nu reusesc sa obtin interviu cu liderul spiritual al Buddhistilor, dar incercarea moarte nu are…
Raman insa ferma in dorinta de a ajunge in preajma sa, in cerc restrans macar. Am o cerere personala arzatoare si nu se stie cum si daca le va alinia Universul… Buddha spunea ca omul sarac in dorinte este fericit si nu indraznesc sa il contrazic, insa nu am depasit stadiul acesta si dorintele au stat la baza progresului personal, inclusiv venirea mea in acest loc:-) Nu imi dau seama cum fara dorinta as fi ajuns aici, sau in preajma sa, pentru a doua oara.
Prima zi a invataturilor acestui eveniment si implicit aparitia lui Dalai Lama, devin realitate. Momentul sosirii sale se simte prin toti porii, o energie si o emotie aparte isi fac prezenta in mod pregnant. Oamenii, in general destul de tacuti, acum chiar nu mai vorbesc. Vine! Securitatea mai intai si reporterii care alearga haotic sa prinda gesturi, saluturi, aproape calcand pe cei asezati in genunchi cu umilinta, in speranta prinderii unei imagini aparte, apoi un Lama care poarta un vas arzand cu fum intens pentru purificare, cateva persoane cu bete lungi, parfumate si arzand, unul sau doi din conducatorii templului si Sfintia Sa, Dalai Lama, sprijinit in mers de cineva.
Pentru a surprinde momentele, il las pe Lucian cu camera, destul de greu insa, pentru ca trebuie lamurita paza de ce filmeaza el si nu eu, cea cu legitimatie in regula. Ii spun totusi ca el are imortalizate astfel de momente si o face pentru mine, pentru nu mai mult de 3 minute. La momentul zero, realizam ca distanta e prea mare si reporterii buluciti i-o iau inainte…
Aranjasem intre noi sa il abordam pe acest om sfant, care si cum poate… Avem cateva sanse azi si nu vrem sa ratam. O vad pe Ana noastra cea delicata, cum ii vorbeste lui Dalai Lama si atunci stiu ca vom avea o audienta privata. Zambesc si inima imi salta de freamatul reusitei, caci Acesta, in compasiunea si iubirea fata de oameni nu refuza, insa dupa cum se spune, pana la Dumnezeu, te mananca sfintii! Nu din rautate, ci din spirit de protectie o fac, pentru ca varsta si conditia, nu ii mai permit foarte mult. Am invatat insa de-a lungul vietii, ca Universul ii ajuta pe cei indrazneti si care cer, mai repede si mai usor decat pe cei care, din bun simt excesiv sau din timiditate, rateaza multe oportunitati…
Dalai Lama are o slabiciune aparte pentru romani, dar asta este o alta poveste si poate voi scrie mai multe cu alta ocazie.
Ne asezam emotionati si fericiti, ne dam seama ca mintea s-a blocat atunci cand a trecut pe langa noi si acum asteptam invataturile sale.
Desi are 80 ani, Dalai Lama nu are riduri, are pielea neteda, un zambet mereu prezent si inima vesela. Daca nu i-as cunoaste varsta, cred ca i-as da maximum 10 ani, caci inima usoara, felul de a fi pus pe sotii, autocritica si rasul sanatos, din inima, cred ca se potrivesc mai degraba unui copil decat unui om matur.
La mai putin de 30 minute dupa inceperea invataturilor, in timp ce fotografiez emotii si chipuri plimbandu-ma prin templu, vad ca o multime de calugari incep sa imparta painici si celebrul ceai tibetan, amestecat cu lapte si sare.
Ii observ calugarii din jurul meu si majoritatea iau doar o painica, desi dupa aproape 15 minute cosurile se plimba din nou printre noi, in caz ca ne mai este foame. Dalai Lama insusi bea ceai si mananca painica, razand si bucurandu-se ca un copil, de cine stie ce observa in jur.
Urmeaza 3 zile in care ni se vorbeste pe intelesul tuturor, primind sfaturi simple si aplicabile in viata de zi cu zi.
Il vad preocupat de civilizarea locului acesta, de curatenia fizica si grija fata de mediul inconjurator, vorbeste despre emotiile distructive, necesitatea purificarii mintii si a emotiilor, erorile medicinii si inutilitatea medicamentelor alopate, in contextul in care, majoritatea bolilor se datoreaza emotiilor si a mintii negative, fiind suficienta o schimbare mentala pentru a vindeca.
Vorbeste despre kleshasuri, Boddhicitta, Boddhisattva, despre spiritualitatea si practica Tantrica a meditatiei, despre vid si cele 4 nobile adevaruri, Nagarjuna, etc.
De la simplu la complicat si spiritual vorbeste pentru toti, inclusiv pentru cei care conduc alti oameni pe drumul spiritual, recomandand acestora sa fie vitali si sa aiba un corp puternic, pentru a putea vehicula energia si a face fata in general.
In pauza raspunde intrebarilor in engleza, majoritatea fiind la un nivel de baza, gen: Cum sa fac sa fiu fericit?
Strecurate printre, mai sunt si intrebari tehnice despre meditatie, punctuale.
In fiecare dimineata, il caut cu privirea pe batranelul meu cel drag, calugar asezat aproape de mine, la fel de zambitor si bucuros ca si un copil. In fiecare zi, da cel putin 10 ture de templu, rostind mantre si mergand in pas alert desi pare a avea undeva la 75-80 ani. Nu vorbeste engleza, dar imi aranjeaza lucrurile cand plec, incearca sa ma invete mudra lotusului si rade cand vede ca mi se indoaie degetele toate, atunci cand il aduc pe cel mare in palma. Crede ca nu inteleg cum se face si mai incearca de cateva ori, imi indreapta degetele pana cand isi da seama ca nu pot. Il las sa se amuze pe seama mea, ca sa ma pot bucura de bucuria lui copilaroasa.
2 zile la rand, doi copii calugari se aseaza langa mine si mainile lor impletesc non stop niste snururi. Ne intelegem prin semne si putina engleza si imi dau seama ca sunt pentru blessing. Ma invata si pe mine cum sa impletesc, cu rabdare si miscandu-mi ei degetele nepricepute… Le cer unul ca amintire si scot din portofel ultimele 40 rupii, cate 20 pentru fiecare. Nu vor sa ii ia, insist si apoi imi spun ca primesc doar 20 pe care ii vor imparti. Nu imi dau seama ce pot imparti caci oricum suma e derizorie… Inca doi colegi le cer de amintire, dar de fiecare data refuza definitiv orice suma.
Imi amintesc ca am niste bomboane si incep sa le impart tuturor in jur si cand ii vad asa bucurosi, scot si ciocolata desfacuta deja din care primesc toti cu drag. Observ cum functioneaza legea rezonantei, pe principiul „celui ce are i se va mai da”, caci cum altfel ar putea sa nu ti se dea, daca te bucuri si esti recunoscator pentru ce primesti!?
Spre deliciul nostru, un copil imbracat de gala, dar cu pampersul umflandu-i turul pantalonilor, se misca in apropiere. Il vad cum se duce sa rasuceasca si el rotile de rugaciune, fara sa ajunga insa… ies niste poze magice, in timp ce gurile noastre nu se pot inchide de zambetul larg la vederea piticului. Evident ca nu ma pot abtine si ma joc cu el, il mangai, il pup pe crestet.
Tibetanii sunt oameni deschisi si in privinta copiilor, te lasa sa te apropii de ei, sa ii mangai. Chiar sunt incantati sa faca poza cu tine, sa te joci cu copilul lor. La nivel subtil si emotional, ei inteleg ca admiratia curata si energia pozitiva generata de oricine, se revarsa cu iubire asupra puiului de om. Nu se gandesc ca e periculos, la microbi, etc, ci aleg doar partea pozitiva.
Copii sunt echilibrati, chiar mici fiind, nu tipa, nu alearga, nu se imbrancesc. Am vazut zeci sau poate sute de copii aici, cu varste de la cateva saptamani, pana la 10-12 ani, impreuna cu parintii si toti sunt echilibrati, stau cuminti sau se misca, fara insa a deranja pe cineva, fara sa aiba nicio jucarie la dispozitie! Crescand intr-un mediu spiritual, unde se face meditatie si rugaciune, nu au cum sa devina altfel decat parintii lor si inca odata vad beneficiile magice ale buddhismului si meditatiei asupra cresterii copiilor.
Prin peregrinarile mele fotografice, ma imprietenesc cu garda ce asigura securitatea, toti barbati alesi pe spranceana, unii dintre ei frumusei foc. Ne dam binete zilnic si ne facem zambre cand ne intalnim. Ii vad calzi, dand mana cu multi calugari copii, salutandu-se cu cei cunoscuti. E doar protectie, insa muschii unora denota ceva antrenamente, iar pusca e ceva serios la o adica…
Ultima zi a invataturilor incepe mai devreme decat e anuntata. Desi am fost chemati la ora 8.00, noi venim pe la 6.20, ca de obicei. Ne aranjam lucrurile, imi fac pranayama si meditatia, apoi simt brusc o senzatie de oprire a timpului. Pare ca totul se misca in alt plan, intr-un univers paralel, realizez ca Dalai Lama este foarte aproape de noi si abia are timp Lucian sa se aseze pentru a ne filma cand se apropie… simt ca mi se opreste mintea, il vad cum se apropie si pe parcursul a 6-7 pasi, ramanem ochi in ochi. Ajuns langa noi, intreaba daca acesta e grupul de romani si da mana cu fiecare din cei care eram prezenti. Imi aduc aminte inca odata de lampa care trebuie sa fie pregatita, sa aiba ulei si sa nu dormi, asa ca multumesc plina de recunostinta pentru binecuvantare si imi reiau locul.
Ultima zi este si cea mai inalt spirituala ca invatatura si investitura, caci ni se transmite mantra lui Avalokiteshvara. Nimeni nu mai vrea pauza… Ne punem pe frunte benzile rosii, apoi pe Ajna, samanta de lotus pentru initiere, ambele date la intrarea in templu. Fac poze destule, pentru a imortaliza momentul acesta ( le voi incarca maine cel tarziu 🙂 )
Observ inca odata importanta unui ritual si efectele lui asupra creierului nostru reptilian, inaltandu-ne si pregatindu-ne pentru initierea sacra si transmisia mantrei.
Om (aum) mani pedme hum! Observ, a cata oara, importanta initierii si primirea mantrei de la cineva care o are trezita in aura sa. Este intotdeauna o mare diferenta, caci poti rosti de milioane de ori o mantra neinitiata, efectul ei fiind extrem de mic. Doar cei initiati in Kundalini Yoga si Yoni Mudra, printr-o tehnica speciala, se pot lipsi de initiere de la un maestru in ceea ce priveste trezirea unei mantra in aura.
Finalul invataturilor lasa un gol in noi, pentru ca intelegem mai mult ca oricand, ca de maine ne vedem mai departe de calatoria noastra. Ma misc de la locul meu si nici nu apuc sa imi iau la revedere de la batranelul meu drag. Poate e mai bine asa, caci mi-ar fi dat lacrimile…
Ma misc agale catre iesire, pierduta prin marea de oameni, cu doar 3 colegi de grup, tinand strans, sa nu ne pierdem. Traficul dereglat de miile de oameni, claxoanele, mirosul de gaze de esapament, indienii cersetori sau cei care iti dau buna ziua si apoi imediat vor sa iti vanda ceva, ne arunca brutal intr-o alta realitate.
Ne reluam planurile de zi cu zi si…sa vedem ce va mai urma 🙂

Namaste
Dana

14141731_1137680309626309_734758733566744726_n 14192083_1137680359626304_277089678343978221_n 14199584_1137680669626273_111431748789323185_n 14211982_1137680222959651_6235737979341931026_n 14212123_1137680572959616_9215308914456350392_n 14212663_1137680539626286_6710459227942170995_n 14224784_1137680449626295_163322130314646982_n 14224825_1137680279626312_7163889354651614772_n

Comentarii

comentarii

Descarca gratuit

Ebook "Cai de transformare personala rapida"

Write a comment:

*

Your email address will not be published.


*

© 2016 Purna - Yoga si dezvoltare personala | Toate drepturile rezervate
Dezvoltat de Scoala Lucianei

Follow us: