Ai auzit expresia ”sunt la pamant”? Poate ca, uneori am rostit-o noi insine si atunci, sigur nu aveam o relatie prea buna cu noi insine sau cu…pamantul
O folosim de multe ori cand consideram ca am esuat sau cand nu stim cum sa iesim dintr-un impas, simtindu-ne inteleniti.
Pamantul cel rodnic si hranitor dispare din constiinta noastra ca si aspect de crestere si datator de seva. Parca mai mult decat oricand, ne opreste evolutia.
Sau poate ca, de fapt, aceasta intelenire vine din intelepciunea care ne spune ca am uitat sa asimilam o lectie importanta sau poate ca ar trebui sa ne inradacinam mai puternic, inainte de a ne lua elan spre a implini cele dorite. Atunci, rezistenta pamantului nu mai este un obstacol, ci un sprijin pentru a putea cladi. Niciun copac puternic nu are radacini plapande!
Elementul pamant, regasit in oasele, dintii, unghiile, reflecta relatia pamantului cu ceea ce numim, corpul nostru. Nimic nu este in plus, nimic in minus!
Pamantul concret si echilibrat in fiinta noastra ne poate ajuta in vitalitate, regenerare, sanatate, stabilitatea mintii in meditatie si de ce nu, rabdare.
Rabdare in atingerea telurilor noastre, DACA sunt specifice si clare.
In ce ar consta practica pentru Muladhara?
Pe langa obisnuita (deja) practica a posturilor corporale, meditatie si tehnici de respiratie yoghina, vom adauga si ingredientul ”pamantean” ce ne poate ajuta in viata de zi cu zi, punand pe hartie ceea ce ne dorim, urmand ca printr-un ritual oferit pamantului, sa sadim semintele implinirilor noastre.
Namaste
Dana Țupa
#chakrayoga #purnayoga #danatupa #yogabucuresti #yogasector1 #inlovewithyoga
Traim totul pe fuga, de la intalnirea cu noi in oglinda dimineata, la cei dragi sau pur si simplu, fiecare eveniment comun. Efectul imediat al acestei goane este stresul in care ne scaldam si care ne imbratiseaza cu ”dragoste” nevrand sa ne mai dea drumul, fara a avea timp sa iubim, sa simtim, grabiti mereu catre o tinta.
Am trait si experimentat una dintre cele mai frumoase stari cand am inteles ca, oprindu-ma din goana obisnuita, am luat o pauza pentru prezent si totul a capatat o alta conotatie, primind tihna binemeritata a sufletului. Atunci am intalnit cu adevarat pacea si linistea, atunci m-am iubit si pretuit ascultandu-mi corpul, privind cu uimire cum o viata intreaga am trait intr-un trup pe care il stiam doar pe dinafara, iar ceea ce exista in interior era ceva ce imi apartinea generic sau eu ii apartineam, nu mai stiu…
Lasand totul sa curga si sa vina spre mine fara sa ma opun, fara sa ma grabesc, am gasit o noua dimensiune a timpului care acum devenea elastic, cooperand cu mine, ajutandu-ma sa primesc mai multa energie, mai multa viata, claritate in minte.
Ma gandesc cu drag la iarna, cand oamenii traiesc o anumita domolire a exuberantei si expansiunii, un soi de hibernare in care totul se aseaza pe un fagas natural al interiorizarii si introspectiei. Nu e intamplator ca primavara ne gaseste obositi, de cele mai multe ori nepregatiti pentru explozia de energie a vietii. Probabil ca, ar fi de dorit sa invatam sa cooperam cu natura si cu noi, scapand astfel de efectele nedorite ale stresului si oboselii. E un exercitiu atat de relaxant sa ne oprim macar in week-end din goana vietii si sa invatam sa ne ascultam cu adevarat, sa fim cu noi insine intr-o colaborare stransa in care exista doar linistea.
Namaste
Dana Țupa